duminică, 6 februarie 2011

Povestim? | Despre rolul basmelor în dezvoltarea copiilor

Sunt prea puține lucruri (sau poate niciunul) mai valoroase decât un copil şi dezvoltarea lui.

În practica de la grădiniţa britanică unde lucrez ca educatoare am observat cât sunt de importante poveștile pentru cei mici și cât de mult îi impactează unele şi îi interesează altele. De exemplu, cititul poveştilor poate fi un punct foarte bun de plecare pentu regăsirea dintre părinte şi copil şi armonizarea relaţiei dintre ei. De asemenea, e un mod foarte bun prin care adulţii să înceapă să se implice direct în dezvoltarea copiilor.

Cum începe

Poveștile sunt privite la vârsta adultă în multe feluri: cu melancolie, cu zâmbet, cu indiferență, critic sau admirativ (în acest ultim caz, de către cei care le apreciază complexitatea simbolică). Prin ochii celor mici, însă, lucrurile stau altfel. Ceea ce noi adulții numim imaginație, copiii trăiesc efectiv ca pe o realitate alternativă, ca pe o lume plină de posibilități. Pentru că se identifică – fără să își propună – cu personajele principale, sunt adeseori teleportați în lumi în care altfel ar ajunge mult mai dificil sau deloc.

Să explic puțin: În primii ani de viață, experiențele copiilor referitoare la lumea interioară sunt limitate. Ei explorează din ce în ce mai conștient, cu mai multă acuratețe și precizie în fiecare săptămână, lună sau an, mediul exterior. Conştientizarea propriului eu, a propriilor sentimente este însă ceva mai dificilă şi cei mici au nevoie de sprijin din partea adulţilor. Părintele poate oferi ghidaj şi verbalizare în diverse situaţii emoţionale, ajutându-și copilul să recunoască şi să exprime ceea ce simte. Însă nu în toate situatiile poți fi disponibil sau prezent pentru cel mic. Poate că nu ai mereu în buzunar dicţionarul care traduce în cuvinte uşor de înţeles pentru copii ceea ce vrei să transmiţi. Pentru aceste situații există basmele! Acestea, alături de poveşti, îl pot ajuta pe copil să se pregătească pentru acele aspecte ale realităţii cu care el încă nu s-a confruntat: de exemplu, despărţirea de suzetă sau biberon, gelozia, intrarea în clasa I, naşterea unui fraţior.

Harap Alb sunt eu

Basmele folosesc un limbaj simbolic, foarte uşor accesibil de către inconştient - mai ales de cel permisiv al unui copil. În felul acesta, basmele îi pot „vorbi” celui mic despre situaţii sociale, emoţionale, despre calități sau comportamente dezirabile. Îl ajută să trăiască într-o manieră securizantă si caldă niște situații sau emoții pe care în viața reală fie nu le-a întâlnit, fie nu-și dă voie să le traiască, fie îi e teama să le experimenteze.

Deşi poate părea greu de crezut, copilul trăieşte povestea identificându-se cu personajele basmului. Atmosfera securizantă este dată de cadrul în care se citesc poveşti - alături de un adult, într-un loc confortabil. Învăţătura şi ocazia de dezvoltare (emoţională, cognitivă, comportamentală) este dată de basm.

Mulți ar putea găsi mai uşoară soluţia oferită de basmele ecranizate, animate sau audiobook-uri. Toate au beneficiile lor, însă valoarea este adăugată de relația autentică dintre părinte şi copil, de acel contact real care însoţeşte cunoaşterea şi dezvoltarea celui mic.

Multe versiuni ecranizate ale basmelor devenite populare sunt modificări ale variantelor originale, făcându-le astfel mai fade, dacă e să privim din perspectiva conținutului educațional și emoțional. Și dacă tot menționăm acest conținut: e important ca cineva să fie acolo și să-l însoțească pe micuţ prin emoțiile pe care le parcurge la ascultarea basmului şi care să îi răspundă întrebărilor pline de curiozitate. De cele mai multe ori, răspunsurile la aceste intrebări vor fi legate de aspecte des întâlnite în lumea reală.

Câteva exemple: când copilul ne întreabă „de ce a furat Jack găina uriașului”, îi putem vorbi despre lăcomie şi despre cum este bine să ne oprim mereu la timp. Dacă întreabă „de ce Albă ca Zăpada a deschis ușa bătrânei, deși a fost avertizată de pitici să nu o facă?”, îi putem vorbi despre trufie, naivitate si nerecunoașterea pericolelor. Pericolele există pretutindeni. Totuşi, nu trebuie lăsată impresia de insecuritate. La fel, dacă întrebarea este „ce aveau surorile vitrege cu Cenușăreasa?”, răspunsul nostru poate explora şi explica gelozia şi modurile cum ea acţionează în viaţa de zi cu zi a copilaşului.

Emoţii

Spuneam că învăţătura este dată de basm. Basmele au darul de a-i învăţa pe cei mici despre multele lor emoții încă neexplorate în întregime. Îi învață despre posibilitatea înfrângerii tendinţelor negative şi triumful celor pozitive (adică tema atotprezentă din basme: binele înfrânge răul). Fiecare erou, fie el bun sau rău, își are corespondentul în trăsături sau sentimente interioare celui mic. Adică: atât Albă-ca-Zăpada cea inocentă, tânără şi naivă, cât şi mama vitregă cea rea și invidioasă, locuiesc concomitent în inconştientul micuţului nostru. Basmul este o oportunitate pentru copil de a experimenta diferitele fațete ale trăirilor lui şi de a-şi consolida încrederea că ceea ce este ”bun” poate învinge ”răul”.

Rolul părinţilor este unul crucial - acela de a păstra atmosfera hrănitoare, încurajatoare, caldă și securizantă și de a-i ajuta pe cei mici să conștientizeze învățătura pe care basmul o poartă. De cele mai multe ori, copiii vor fi cei ce vor întrerupe povestea și vor întreba despre fiecare personaj în parte câte ceva pentru a-l putea înţelege și integra mai bine. În felul acesta ocaziile de a sublinia mesajul basmului cresc şi explicarea lui devine mult mai ușoară pentru părinți.

Concluzii:

E important să citești povești copilului tău pentru că:

- îl ajuţi să se dezvolte emoțional

- îi crește încrederea în forțele proprii

- reușește să fie mai conștient de sine

- îți îmbunătățești relația cu el

- trage învățături fără să participe la o situație neplăcută

- prin ele, piticul primește permisiuni binefăcătoare si adaugă puzzel-ului propriu noi piese descoperite.

*articolul a fost publicat iniţial pe blogul Life After Work

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu