duminică, 18 aprilie 2010

Povestea lui Cip

A venit de sus si a aterizat pe o suprafata neteda si rece....Ea si inca una, doua, trei...nu poate sa numere. Sunt foarte multe "asezate" acolo ca si Ea. Suprafata se misca si ei ii este dat sa se miste odata cu restul "universului" sau. Si asa face.

Nu stie prea bine unde va ajunge sau nici macar incotro se indreapta, stie doar ca este purtata de aceasta miscare neregulata. Nu pare a-si pune prea multe intrebari, desi nu avem cum sa stim sigur.

Pentru ca suratele Ei mai mici si mai mari sunt toate inghesuite una langa cealalta in jurul Ei, miscarea Suprafetei le apropie, uneori atat de mult incat se contopesc. Si uite asa din una...trei... noua puse laolalta se naste una singura, mai mare, tot miscatoare, tot dansatoare. In aceasta noua forma se mai imprastie uneori (parca din exaltare) pe Suprfata care O sustine...mereu in ritmul dat de aceasta. Si in aceste expansiuni, uneori i se mai alatura „surate” alterori mai pierde parti din Ea, dar continua sa danseze.

Se unduieste, parcurge distante, salta, se balanseaza. Uneori mai intalneste alte fragmente ca si Ea si le asimileaza: cresc impreuna!

Deja, cu volumul marit, traiectoria ei pare mai clara, mai previzibila; in unele momente devine mai stabila. Se mai intampla uneori sa ramana in acelasi loc, pulsand de zor si interactionand in ritmurile platformei sustinatoare– care a devenit momentan universul ei. Vom numi deci „suprafata” sau „platforma” – univers iar Ei ii vom da numele „Cip”.

Pe masura ce timpul trece, parca Cip gaseste noi si noi modalitati de a se exprima, de a dansa si de a interactiona cu universul ei si cu celelalte fiinte care-l compun si care-i seamana. Din indrazneala de a atinge unele din suratele mai indepartate, Cip se intende mult, se extinde si perde ceva din sine...sau poate pur si simplu lasa ceva din ea acolo. Din placerea sau intamplarea de a se intalni cu altele, le integreaaza in sine si se mareste.... Alteori le ocoleste si continua netulburata.

Trece dansand prin viata: uneori mai repede, alteori mai incet, cateodata pare deviata – ai zice ca o ia inapoi, dar nu o face, drumul ei este cumva „inainte”. Uneori se extinde pe distante mari, doar pentru a reveni din nou la ea insasi, aproape neschimbata.

Intamplator se bucura de „prietenii” trecatoare: fiinte cu care danseaza in acelasi ritm pentru o bucata de drum oarecare si apoi se despart

Ale dati, dintr-o impreunare cu un astfel de „prieten” la fel de mare ca si ea, rezulta un „CIPOI” imens care-si pastreaza insa dimensiunile doar pentru cateva dansuri, dupa care se desprinde in „Cipi” mai mici ce continua nestingheriti propria lor poveste.

La finalul drumului – de fapt nu stim daca este finalul, stim doar ca dispare din raza vizuala – Cip circula o vreme aproape constant pe directia Vest-Est (si nu Nord-Sud asa cum a facut-o pana acum)

Privind din nou in ansamblu acest univers(cum am ales sa-l numesc), vad fiinte dinamice, unele poate extrem de dinamice, unele lente sau statice, altele mici de tot, altele mai mari, unele extrem de asemanatoare cu Cip dar mereu altele, unele mergand si ele agale sau zbuciumat pe directia Vest-Est impreuna cu Cip.

Oare dupa atatea preumblari si intalniri, Cip a aflat cine este? Nu stim. Dar stim ca a trait viata plina A UNEI PICATURI DE PLOAIE pe PARBRIZUL UNEI MASINI ce goneste pe autostrada.

Cip - acest "pic" (citit invers) de ploaie - traia si se manifesta pe suprafata unui parbriz. Cum seamana povestea ta cu a lui?

Invata de la toate....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu