miercuri, 20 octombrie 2010

Mare :) 08iunie06


Nisipul ingradi-voi sub degetele ude
Si voi culege nuferi din valul clocotit
Voi cerceta abisu-n vremelnicele unde
Si timpul va ramane pe loc nestingherit..

Cu galbene faclii o stea se va prelinge
Peste oglinda apei ce-n vuiet va grai
Si argintiu, nisipul, pe crestet ma va ninge;
Privind la ele-n taina..cu tine-oi adormi...

Unu, Doi

Din haos ma voi naste si voi ajunge Punct

Un punct eu voi cunoaste si voi ajunge Doi

Cei doi imbratisati ma recreaza-n zbor

Si una fi-voi, reinviind Punctul.


Pictezi vieti

Desenezi destine

Rodesti suflete

Dezlantui non-materie

Picuri inspiratie

Inmoi culori

Inrobesti spatii Eliberandu-le

Descanti lumina

Topire


Sa te subjuge, sa te-naltze

Sa te-nrobeasca si dezlege

Si incepand a te preface

Tu sa devii a toate rege


Curgand de dor si de placere

In clipa ce-ai dori sa vie

Incinsa-n ganduri si tacere,

Zarita-I tu o vesnicie


Albastrul cer ce te-nconjoara

Si lumea, zumzaie-n urechi

Tu stai si-asculti cum te-nfioara

Saruturi in perechi.

Random... 20 sept '06


...traieste soare si matase!...
priveste sunete si zori...
asculta forme si sclipiri!
....atinge lumina si savoare
si taci placere si culoare!
Picteaza vorbe..!
Aduna valuri..!
Zambeste libertate!...

Framantare August 24, 2006


ramura tremura
mana plapanda o inconjoara cald
nisipuri se agita
si ploaia care vine le transforma-n val
cristaluri se naruie
pamantul le adopta cu sclipiri de-opal
tacerea le domina
iar vantul o poarta in vazduh, strengar


o geana apasa
complice, o pleoapa in jos se grabeste
gura ofteaza
iar capul tip-til pe perna se-opreste
mana renunta
stransoarea ei rece acum se prelinge
trupul adoarme
iar visul vegheaza si teama o-nvinge.

scrisa pe 6 aprilie 2008

Imi doresc sa dispar

Acolo unde gandul

Isi propune dinadins

Sa-nvaluie pamantul

Si-as vrea sa apar

Acolo unde vantul

Venind pe gand in goana

Subjuga tot pamantul

inceput de jurnal


Astazi vad ca trec prin mine

Si se scurge nemurirea

Astazi vad ca timpul vine

Si in jos indrept privirea

Ma framant cand ora trece

Si imi sperii fericirea

Imi soptesc ca timpu-i rece

Si-n razboi imi port simtirea

Ma arat mai cu caldura

Daca poarta mi-e dechisa

Si pe coli cu picatura

Voi incepe proza scrisa.

Farmacia cu ochelari....de cal!

E o poveste adevarata despre farmacia non stop de la unirea - de unde, daca nu as fi stiut despre mecanismul Proiectiei Psihologice* probabil as fi plecat direct la doctor cu disperare.

Merg la farmacie sa-mi cumpar niste ser fiziologic sau ceva steril cu care sa-mi pot sterge ochii - de la prea multe nopti tarzii si supradoza de ecran de calculator mi s-au iritat.

Dau acolo peste o farmacista foarte implicata, purtand niste ochelati mari si grosi cat un deget (mic). Se uita cunoscator la mine si incepe sa-mi spuna:
EA - pai da, domnisoara, de obicei oamenii cu miopie patesc astfel de iritari ale ochiului, va recomand picaturile...bla bla (deja imi citise in ochi o defectiune)

Eu - Multumesc de informatii dar eu nu am miopie. Caut doar niste ser fiziologic..si i-am spus povestea

EA - Nu e nevoie sa aveti o miopie mare, si una de 0.5 de exemplu poate cauza simptomele pe care le aveti dumneavoastra

Apoi continua uitandu-se atent la ochii mei si intorcand capul de pe o parte pe alta, ca sa ma poata vedea din toate unghiurile:

EA - ochii dumneavoastra sunt foarte rosii sa stiti! (ciudat...deoarece cei 3 prieteni dragi cu care ma intalnisem in ziua aceea si cu care discutasem despre iritatia mea imi spusesera contrariul...plus o farmacista care m-a trimis la plimbare pe motiv ca "nu am nimic" - dar asta e alta poveste)

imi mai spune: EA - si..la cat de rosii sunt, SIGUR AVETI MIOPIE, spuse si continua sa se holbeze cu lentilan ei in irisul meu. Va recomand un control de urgenta la medic, mai bine sa purtati ochelari decat sa vi se agraveze!

Imi pusese deja un diagnostic. In ochii ei eram deja un om bolnav - culmea - cu acelasi diagnostic pe care il purta si ea ...cu greutate (macar venita de la greutatea lentilelor si tot era!)

A inceput sa imi vorbeasca de tratamente complicate si despre substante care.......si antibiotice care.........si..........de aici devine tulbure situatia, ca deja nu mai ascultam.
Ma uitam zambind, absolut mirata de forta si energia pe care o pune in explicarea tuturor afirmatiilor grave despre sanatatea mea - despre care ea deja era sigura!

And she went on about it and i went on HOME as fast as i could!

Parea foarte sigura de ceea ce spunea si sincer ingrijorata...oare chiar nu isi dadea seama ca vorbea despre ea insasi si propriile probleme cu ochii? (*vezi definitia proiectiei psihologice)

Am plecat zambind si recapituland mecanismele psihologice care ne aduc in astfel de situatii

Dar farmacista stie! - sau cel putin asa crede...si are forta necesara sa te faca si pe tine sa crezi daca o iei prea tare in serios...Mergi acolo cautand un plasture si te trezesti ca esti trimis in sala de asteptare de la reumatologie daca nu esti suficient de atent!
Ca si acum, si data viitoare voi privi cu scepticism indrumarile pasionate ale oamenilor care-si dau cu parerea fara expertiza necesara sau fara sa detina prea multe date!

Cat despre mica mea iritatie, dupa o zi nu a mai existat si nu a mai revenit de atunci - a trecut mai mult de jumatate de an!

Viata ne invata!

*Proiectie psihologica - mecanism psihologic prin care atribui unui obiect sau unei persoane caracteristici pe care le contii si pe care adesea refuzi sa le recunosti sau sa le lasi sa existe in campul constiintei.

sau definita oficialal:

Proiecţia psihologică este un mecanism de apărare în care cineva atribuie altora propriile gânduri sau emoţii nedorite sau inacceptabile. Proiecţia reduce anxietatea permiţând exprimarea impulsurilor nedorite din subconştient fără a lăsa eul să le recunoască. Teoria a fost propusă de Sigmund Freud şi apoi rafinată de fiica acestuia Anna Freud.

duminică, 18 aprilie 2010

Kindergarden Journal of Psychology (1) - Invatam de la copii

Cate dintre lucrurile pe care le facem sunt oare constientizate ca si sens si provenienta?

Eu m-am gandit (din nou) la asta cand Daria - un copil de 4 ani m-a intrebat "de ce se sufla in lumanarile de pe tort la ziua de nastere?". Si in afara de ideea infantila si pe care nu as vrea sa o dau mai departe - cum ca „ti se indeplineste dorinta daca suflii toate lumanarile dintr-o singura expiratie” - nu am stiut si nu stiu alta explicatie.

Copiii pastreaza acea curiozitate pura. Am norocul sa ma aflu printre fiinte care nu au fost programate (inca) social si care inca descopera lumea prin ochi curati, cautatori, entuziasti. Totul este nou. Totul cere o explicatie. Cati dintre noi am uitat oare sa cautam...si asta doar de dragul inertiei si al obisnuintei? (ca sa nu-i spun comoditate sau lene)

Revenind la a sufla in lumanari - Nici wikipedia nu stie despre asta – dar aici este o alta poveste.

Important e ca mai toti o facem cu bucurie (sau ne indemnam copiii sa o faca)....Stie insa cineva de unde vine? Ce radacini are? Ce sens? Ce simbolistica? sau suntem si noi niste maimutele care....dar mai bine va las sa cititi cum se desfasoara un experiment facut de Harlow:

Intr-o cusca cu 5 maimute, se agata o banana de o sfoara si se pune o scara dedesupt pt ca maimutele sa se poata urca pana la fruct. Nu peste mult timp, o maimuta va incerca sa urce treptele. De indata ce aceata atinge scara, toate maimutele sunt stropite cu apa rece. Dupa o vreme, o alta incearca sa ajunga la banana folosind scara – din nou toate maimutele sunt stropite cu apa rece.

Dupa cateva zile de astfel de intamplari nicio maimuta nu mai incerca sa urce scara – au invatata ca doar asa pot ramane uscate si nu le este frig. Apa rece este deci oprita.

Una dintre maimutele din cusca este inlocuita cu o maimuta noua. Aceasta vede banana si vrea sa urce pe scara dar este atacata instantaneu de celelalte maimute. Dupa cateva incercari si tot atatea atacuri, maimuta invata ca daca incearca sa urce scara va fi batuta si inceteaza sa incerce. Repet, apa nu mai cade asupra maimutelor cand scara este atinsa.

A doua maimuta (dintre cele existente initial in cusca) este inlocuita cu una noua. Cea nou-venita se duce la scara si este atacata. Chiar si maimuta adusa in cusca cu putin inaintea ei participa la pedepsire cu entuziasm.

A treia maimuta dintre cele 5 initiale este inlocuita. Si aceasta noua maimuta este atacata de indata ce intentioneaza sa urce scara. Doua dintre cele care o bat nu au nici cea mai vaga idee de ce nu este permis sa urci scara sau de ce participa la corectia aplicata noii venite.

S-au inlocuit si maimutele 4 si 5. Toate exemplarele care au fost candva stropite cu apa rece au fost deci scoase din cusca si inlocuite cu unele noi. De fiecare data insa, cand o noua maimuta incearca sa urce pe scara interzisa, este oprita de cele care sunt deja in cusca.

Au devenit gardienii unei reguli al carui scop nu-l cunosc si care nici nu mai este conform realitatii.

De ce ?

„Pentru ca asa au fost lucrurile dintodeauna pe aici!”

Oare CE si CATE alte lucruri facem fara sa aiba un sens definit pt noi - doar pt ca nu stim altfel? Doar pt ca „asa SE face”?

Cine „se” face? Cine si cu ce autoritate stabileste asta pt tine? Care este sensul actiunii tale?

P.S: Tu „suflii in lumanari”?

Povestea lui Cip

A venit de sus si a aterizat pe o suprafata neteda si rece....Ea si inca una, doua, trei...nu poate sa numere. Sunt foarte multe "asezate" acolo ca si Ea. Suprafata se misca si ei ii este dat sa se miste odata cu restul "universului" sau. Si asa face.

Nu stie prea bine unde va ajunge sau nici macar incotro se indreapta, stie doar ca este purtata de aceasta miscare neregulata. Nu pare a-si pune prea multe intrebari, desi nu avem cum sa stim sigur.

Pentru ca suratele Ei mai mici si mai mari sunt toate inghesuite una langa cealalta in jurul Ei, miscarea Suprafetei le apropie, uneori atat de mult incat se contopesc. Si uite asa din una...trei... noua puse laolalta se naste una singura, mai mare, tot miscatoare, tot dansatoare. In aceasta noua forma se mai imprastie uneori (parca din exaltare) pe Suprfata care O sustine...mereu in ritmul dat de aceasta. Si in aceste expansiuni, uneori i se mai alatura „surate” alterori mai pierde parti din Ea, dar continua sa danseze.

Se unduieste, parcurge distante, salta, se balanseaza. Uneori mai intalneste alte fragmente ca si Ea si le asimileaza: cresc impreuna!

Deja, cu volumul marit, traiectoria ei pare mai clara, mai previzibila; in unele momente devine mai stabila. Se mai intampla uneori sa ramana in acelasi loc, pulsand de zor si interactionand in ritmurile platformei sustinatoare– care a devenit momentan universul ei. Vom numi deci „suprafata” sau „platforma” – univers iar Ei ii vom da numele „Cip”.

Pe masura ce timpul trece, parca Cip gaseste noi si noi modalitati de a se exprima, de a dansa si de a interactiona cu universul ei si cu celelalte fiinte care-l compun si care-i seamana. Din indrazneala de a atinge unele din suratele mai indepartate, Cip se intende mult, se extinde si perde ceva din sine...sau poate pur si simplu lasa ceva din ea acolo. Din placerea sau intamplarea de a se intalni cu altele, le integreaaza in sine si se mareste.... Alteori le ocoleste si continua netulburata.

Trece dansand prin viata: uneori mai repede, alteori mai incet, cateodata pare deviata – ai zice ca o ia inapoi, dar nu o face, drumul ei este cumva „inainte”. Uneori se extinde pe distante mari, doar pentru a reveni din nou la ea insasi, aproape neschimbata.

Intamplator se bucura de „prietenii” trecatoare: fiinte cu care danseaza in acelasi ritm pentru o bucata de drum oarecare si apoi se despart

Ale dati, dintr-o impreunare cu un astfel de „prieten” la fel de mare ca si ea, rezulta un „CIPOI” imens care-si pastreaza insa dimensiunile doar pentru cateva dansuri, dupa care se desprinde in „Cipi” mai mici ce continua nestingheriti propria lor poveste.

La finalul drumului – de fapt nu stim daca este finalul, stim doar ca dispare din raza vizuala – Cip circula o vreme aproape constant pe directia Vest-Est (si nu Nord-Sud asa cum a facut-o pana acum)

Privind din nou in ansamblu acest univers(cum am ales sa-l numesc), vad fiinte dinamice, unele poate extrem de dinamice, unele lente sau statice, altele mici de tot, altele mai mari, unele extrem de asemanatoare cu Cip dar mereu altele, unele mergand si ele agale sau zbuciumat pe directia Vest-Est impreuna cu Cip.

Oare dupa atatea preumblari si intalniri, Cip a aflat cine este? Nu stim. Dar stim ca a trait viata plina A UNEI PICATURI DE PLOAIE pe PARBRIZUL UNEI MASINI ce goneste pe autostrada.

Cip - acest "pic" (citit invers) de ploaie - traia si se manifesta pe suprafata unui parbriz. Cum seamana povestea ta cu a lui?

Invata de la toate....